2. Generarea ideilor
Într-un articol din luna mai al Gazetei SF v-am prezentat pe scurt cîteva sugestii referitoare la documentare în vederea realizării unui proiect literar. După cum probabil intuiţi, o bogată documentare într-un domeniu va duce la apariţia unui număr de idei speculative referitoare la acel domeniu. Astăzi vom discuta despre cîteva metode prin care apariţia ideilor poate fi stimulată sistematic.
Pentru a genera un mare număr de idei într-un interval scurt de timp, puteţi încerca unul dintre procedeele de mai jos – preferabil în singurătate, ca să nu survină întreruperi nedorite. (Fireşte, fiecare dintre aceste procedee are anumite avantaje specifice, dar şi cîteva dezavantaje, iar unul dintre ele nu le exclude defel pe celelalte. Dimpotrivă, vă încurajez să le încercaţi pe fiecare, pe rînd, şi eventual să le modificaţi după cum simţiţi nevoia.)
O metodă este aceea numită brainstorming. Fixaţi-vă o limită de timp (să zicem – o oră) sau o limită de spaţiu (spre exemplu – 20 000 de semne, dacă scrieţi pe calculator, sau 10 pagini, dacă scrieţi pe hîrtie), după care notaţi, concis, toate ideile care vă trec prin minte legate de subiectul despre care v-aţi propus să scrieţi. Cheia succesului cu această metodă este să vă suspendaţi spiritul critic şi, în loc să vă spuneţi că ideea asta e banală, iar aceea a fost deja tratată mai bine de altcineva, să vă concentraţi asupra misiunii de a le nota. Efectul va fi ca o avalanşă – nu de zăpadă, ci de idei – de la un flux firav la unul mai intens pînă la unul copleşitor prin volum şi prin viteza cu care va năvăli. Fiţi concis şi notaţi toate ideile cît veţi putea de repede.
O metodă oarecum similară este scrierea liberă. Ca şi în cazul metodei brainstorming, e necesar să vă fixaţi o limită de timp sau una de spaţiu. Lăsaţi deoparte pentru o vreme ortografia şi punctuaţia şi scrieţi tot ceea ce vă trece prin cap, exact în forma în care vă trece prin minte. Nu cenzuraţi, doar notaţi – şi va trebui să notaţi foarte rapid, fiindcă mintea se mişcă mult mai repede decît mîinile. Uneori, rezultatul va fi o înşiruire de banalităţi. Alteori, însă, mintea lăsată să meargă liberă, prin asociaţii de idei, vă va duce în locuri unde nu aţi fi bănuit că veţi ajunge vreodată. Iar notele dumneavoastră vor documenta călătoria.
Ulterior, recitiţi ceea ce aţi scris liber, subliniaţi sau scoateţi în evidenţă cu un marker porţiunile interesante, transferaţi-le sau transcrieţi-le în altă parte şi descotorosiţi-vă de materialul originar.
O metodă strîns înrudită cu precedenta este scrierea liberă concentrată. Acelaşi procedeu ca mai sus, numai că vă veţi concentra mintea asupra subiectului despre care vreţi să scrieţi şi veţi nota tot ceea ce vă trece prin cap despre acel subiect. După care – recitiţi, selectaţi, debarasaţi-vă de restul. (Această metodă are avantajul că vă familiarizează cu forma scrisă a gîndurilor şi constituie un bun exerciţiu pentru porţiuni din textul literar în care, prin tehnica numită „fluxul conştiinţei”, le arătaţi cititorilor ce se petrece în mintea unui personaj de-al dumneavoastră.)
O altă metodă, foarte atrăgătoare şi creativă, este harta minţii. Puteţi folosi creioane colorate, markere sau diverse alte instrumente de scris pentru a construi o schemă nonlineară. În mijlocul unei foi de hîrtie sau a unei coli de desen, scrieţi ideea centrală a textului literar pe care doriţi să-l creaţi, apoi închideţi-o într-un chenar – fie el oval, dreptunghiular, hexagonal sau de orice altă formă doriţi. De acolo, trasaţi linii radiale, spre exterior, şi dezvoltaţi ramuri despre chestiuni secundare sau terţiare referitoare la proiectul literar, fiecare dintre acestea fiind închise la rîndul lor în cîte un chenar. Pe o ramură puteţi scrie concis despre personaje – iar pe rămurele periferice puteţi nota caracterul personajelor, vîrsta lor, scurte descrieri sau alte detalii relevante. Pe o altă ramură puteţi scrie concis despre fundalul lumii imaginare despre care scrieţi – climă, societate, nivel tehnologic, limbaj, organizare şi aşa mai departe. Pe o altă ramură puteţi scrie despre recuzită, spre exemplu, sau despre tipul de intrigă, sau despre conflictele dintre personaje.
Trebuie să reţineţi că, pe măsură ce vă îndreptaţi de la centru către periferie, veţi trece de la idei generale, cuprinzătoare, la idei specifice, punctuale. (Şi ar fi recomandabil să nu începeţi explorarea unei noi ramuri principale pînă cînd nu aţi explorat-o pe cea dinainte în cele mai mici detalii.)
O altă metodă, pe care eu, unul, am găsit-o foarte utilă de-a lungul carierei, se numeşte întrebările jurnalistului – numită astfel deoarece un articol din presă trebuie să răspundă la un set de întrebări pentru a fi complet. Întrebările sînt după cum urmează: Cine? Ce? Unde? Cînd? Cum? Cu ce scop? Din ce cauză? Pe marginea subiectului despre care doriţi să scrieţi, formulaţi variaţiuni pe tema acestor întrebări şi răspundeţi concis la fiecare dintre ele. Cîteva exemple ar fi: Cine este protagonistul/ protagonista? Ce evenimente au loc? Unde se desfăşoară acţiunea? Cînd se petrece acţiunea? Răspunsurile clare şi la obiect ale întrebărilor detaliate vor constitui elemente utile pentru proiectul dumneavoastră literar.
Pe de altă parte, dacă plănuiţi să aveţi o carieră literară pe termen mediu şi lung, este de dorit să utilizaţi şi alte strategii pentru generarea şi stocarea ideilor. Mai exact, unele idei disparate, sau care nu au legătură cu proiectul literar curent, au nevoie la rîndul lor să fie stocate sau tratate într-un fel, mai degrabă decît să fie lăsate să se scufunde în uitare – iar ulterior le puteţi recupera, reevalua şi dezvolta.
O metodă (cam demodată) care v-ar putea ajuta în acest sens este să purtaţi la dumneavoatră un carnet şi un pix – oriunde veţi merge. Dacă vă vine o idee, dacă auziţi sau vedeţi ceva interesant, notaţi chestiunea aceea pe scurt. (Fireşte, puteţi să notaţi în memoria telefonului mobil, sau vă puteţi înregistra un mesaj vocal, ori puteţi fotografia ceea ce v-a atras atenţia.) Periodic, aveţi posibilitatea să răsfoi notiţele din carnet şi puteţi iniţia un nou proiect literar pe baza unora dintre ideile notate acolo.
O altă metodă este să aveţi un jurnal de idei – poate într-o agendă format A5. Acolo ar fi de dorit să notaţi zilnic idei care vă preocupă – preferabil pe larg, sub formă de propoziţii, fraze şi alineate. Să zicem că aţi citit un articol într-o revistă de popularizarea ştiinţei (conform sugestiilor pe care vi le-am făcut data trecută), aţi citit o carte sau poate aţi văzut un film documentar, ori unul artistic. Scrieţi în jurnalul dumneavoastră ceea ce gîndiţi referitor la acel subiect – cît impresia produsă este proaspătă în memorie. Iar dacă simţiţi nevoia să speculaţi, să vă imaginaţi alte opţiuni – un final alternativ pentru un roman, sau o consecinţă posibilă a faptelor din documentar care nu a fost prezentată pe ecran – cu atît mai bine. Formatul confortabil al agendei (spre deosebire de dimensiunile mici ale carnetului despre care discutam în alineatul precedent) vă va încuraja să vă expuneţi ideile pe larg, mai degrabă decît să le înghesuiţi în cîteva cuvinte.
Jurnalul vă va ajuta să scrieţi constant, preferabil zilnic, să vă exprimaţi într-o formă articulată din punct de vedere gramatical şi logic şi să vă urmaţi raţionamentele pe baza a diverse subiecte. (Pentru că scrierea este o formă organizată de gîndire.) Ulterior, cînd veţi dori să creaţi un nou proiect literar, veţi putea răsfoi paginile jurnalului de idei, iar unele dintre alineatele de acolo vă vor furniza material pentru proiect.
Desigur, indiferent pe care dintre metodele prezentate mai sus o veţi folosi, ideile vor fi cam alandala, urmînd mai degrabă logica afectivă a subconştientului decît vreo ordine riguroasă. Ca urmare, într-o etapă ulterioară va fi necesar să organizaţi ideile. Însă despre asta vom discuta abia într-un articol din numărul următor al Gazetei SF, la rubrica „Etapă cu etapă”…
Florin Pîtea s-a născut pe 18 august 1971 la Câmpina, este lector la Facultatea de Litere a Universităţii Spiru Haret şi în 2011 a primit titlul de doctor în filologie engleză cu o lucrare despre subgenul (post)cyberpunk intitulată Art Wasn’t Quite Crime. Şi-a făcut debutul literar în 1992, în revista Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, iar până în prezent a publicat două volume de proză scurtă (Necropolis, 2001, respectiv An/Organic, 2004) şi două romane (Gangland, 2006, respectiv Anul terminal, 2012). Lucrările sale sunt prezente în antologii, almanahuri şi periodice, dintre care amintim Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF şi Dincolo de noapte. A fost distins cu premiile ARSFan (1994, 1995) şi Vladimir Colin (2002-2005, 2005-2007). În prezent pregăteşte un nou volum de povestiri şi nuvele, Exilaţi în Ciberia.
Blogul personal: http://tesatorul.blogspot.com/
30 comments
Ben Ami says:
iun. 24, 2013
personal, nu folosesc nimic din ce ai scris.
singura metoda folosita de mine este… visul.
toate scrierile mele pleaca din vise.
asta pentru ca visez colorat, si destul de des (mai ales atunci cand sunt aproape intoxicat de materiale stiintifice care cauta sa se reaseze dupa o ordine a lor, pe care eu doar am schematizat-o in prealabil – pentru ca nu poti face altceva in starea de veghe… cu atat de multe informatii).
acum… daca o sa zic ca un vis poate fi augumentat, sustinut… sau usor dirijat… o sa ziceti ca exagerez. insa atunci cand ai la dispozitie zeci de ani in care sa experimentezi… e mai simplu.
apoi… te trezesti, si daca e ok… scrii cum a fost (sau cum trebuia sa fie). evident ca trebuie sa ai timp, sau sa nu fie ceva banal. daca n-ai timp… da, notezi ideile.
atrag atentia asupra faptului ca nu poti visa cat de cat „coerent” daca nu te-ai preocupat sa ai informatii de calitate (si, daca se poate… intelese – e aiurea sa visezi „pe capul gol” pentru ca nu se mai leaga „scenele”) 🙂
ce vreau sa zic e ca nu ai cum sa scrii science fiction daca tu citesti povesti nemuritoare. dar asta tine deja de regimul favorabil organismului tau (d-aia si tin multi cure de slabire). dealtfel, e clar ca rockerii nu asculta manele.
Florin Pîtea says:
iun. 24, 2013
Ben, exista abordări multiple pentru actul creativ. Urmeaza abordarea ta si, dacă esti convins ca articolele astea nu te ajuta, lasa-i pe altii sa le citeasca.
Ben Ami says:
iun. 25, 2013
te repezi – ca de fiecare data. n-am zis ca articolele astea nu ma ajuta. sau nu ajuta pe cineva, in general. si nici nu le-am interzis cititorilor sa le citeasca. nu mi-as dori sa pot face una ca asta. ar fi o dorinta de zevzec. eu nu banez pe nimeni in spatiul public.
doar am comentat din punctul meu de vedere.
daca am facut ceva… am atras atentia doar ca abordarea ta e… mecanicista. exclude talentul. si, evident, cine a vruts a inteleaga ce-am scris… deja a inteles 🙂
NICIODATA n-o sa-ti interzic tie (sau oricui altcuiva) sa-si exprime ideile. daca am trai intr-o unica lume, cu legitati stabilite de catre o singura persoana… ne-am plictisi de moarte.
nu exista indivizi ai speciei din care facem parte care sa aiba dreptate. si nici n-o sa-i apucam, tocmai noi, pe cei care vor avea vreodata dreptate (prin muschii lor, proprii, personali). n-o sa prindem anii singularitatii… noi doar o sa scriem despre ei.
Eugen Lenghel says:
iun. 25, 2013
Benule, ca în orice meserie, sculele îi ajuta doar pe cei care stiu ce sa faca cu ele. Degeaba îii pui în mână șurubelnița unuia care doar vrea să se scobească în nas, n-o să repare niciodată motorul care ți s-a stricat. Sunt o mulțime de metode de a stimula și a întreține procesul de creație și îi mulțumesc lui Florin că se străduie să ni le împărtășească, dar toate acestea sunt pentru cei care le acceptă, le înțeleg și au la ce să le foloseasca. E și visarea o metodă, dar nu știu cât de sistematică în a furniza rezultate.
Florin Pîtea says:
iun. 25, 2013
Ben, poţi crede că talentul e o chestie nativă pe care unii o au, alţii nu. Eu ştiu din experienţă că aşa-zisul talent este o abilitate pe care o putem dezvolta prin exerciţiu, prin practică. Dacă unii cititori ai Gazetei SF vor să înveţe cîteva metode, să le exerseze şi să le pună în practică, poate vor avea ceva de cîştigat. Dacă tu insişti că literatura ţi se poate ivi numai în vis, urmează-ţi metoda şi visează în continuare.
Ben Ami says:
iun. 25, 2013
cred ca talentul e o „chestie” nativa pe care unii o au si altii nu. apoi… e doar parerea ta proprie si personala.
pentru ca eu NU INSIST ca literatura ti se poate ivi numai in vis (e o interpretare hilara, uniforma, subevaluata… a celor scrise de mine).
metoda ta nu e numai mecanicista, este un extemporal cu tema (scoala primara, conspect, colportare) din multitudinea de surse deja gasibile pe internet. are si putin copy/paste, are si interpretari personale, si de aici deformari inexplicabile ale unor concepte universal valabile (vezi Brainstormingul… care – de fapt – este o tehnică de creativitate IN GRUP).
mie nu mi-a fost niciodata lene sa dau o cautare pe internet, asa ca articolul tau – din punctul asta de vedere – poate parea ok (bine, ma fortez un pic, pentru ca vreau sa vad partea luminoasa a demersului necerut de nimeni).
ma mira doar neprofesionalismul cu care este tratata TEMA (pentru ca o tema este, asta e clar!).
Florin Pîtea says:
iun. 25, 2013
Ben, să recapitulăm.
1. În mintea ta eşti cel mai măreţ scriitor SF din cîţi au existat vreodată. OK. Dacă pe ceilalţi nu îi ajuţi cu nimic constructiv, eşti degeaba, indiferent cum vei fi fiind.
2. Ştiinţific vorbind, dacă examinăm dovezile existente, eu am publicat 2 (două) romane, tu ai publicat 0 (zero), deşi te agiţi prin lumea asta a literaturii SF de cel puţin 10 ani.
Concluzia mea este că, dacă aveai ceva de scris sub formă de roman ai fi scris pînă acum, iar dacă metodele tale creative ar fi fost exprimabile sau repetabile sau utile, le-ai fi împărtăşit cu alţii într-un mod constructiv, în loc să cauţi să distrugi, cu critici virulente, ceea ce construiesc alţii.
Prin urmare, pînă la noi ordine, voi continua această serie de articole pentru beneficiul cititorilor Gazetei SF (o publicaţie destinată în primul rînd tinerilor), iar observaţiile tale vor avea parte de atenţia mea după ce îţi vei publica primul roman, dar nu mai devreme de atunci. Pentru că, deocamdată, doar îţi dai cu părerea de pe margine, ca un microbist de pe canapea. Iar jocul se joacă pe teren, nu pe canapeaua ta de acasă.
Over and out.
stefan ghidoveanu says:
iun. 24, 2013
Un articol excelent! Din punctul meu de vedere, ar trebui să te oprești aici, n-are nici un rost să vinzi toată „marfa” înainte de începerea Festivalului de la Râșnov. Cine a avut ochi de văzut și urechi de auzit, a priceput cum stă treaba! Eu, unul, abia aștept să-ți urmăresc conferințele. Pentru alte amănunte, există telefonul!
Florin Pîtea says:
iun. 24, 2013
Mulţumesc pentru apreciere, Ştefan. Următorul articol va apărea după festival, aşa încît pot continua seria… iar cei care o apreciază sînt aşteptaţi la Râşnov, la atelierul de scriere creativă.
Anişoara Peţa says:
iun. 25, 2013
De ceva timp folosesc ceea ce numiţi scriere liberă concentrată. Aveam nevoie să „trăiesc” în mintea unui personaj şi să văd lumea prin ochii lui, la un anumit moment, când i se întâmpla ceva drastic. Am închis monitorul (sunt maniacă la diacritice, să verific frazele,….) şi am început să scriu. Asta într-un proiect de roman, în povestiri nu am avut nevoie de ceva atât de profund. La final, am utilizat multe din acele trăiri, unele în sens opus, dar am descoperit lucruri interesante chiar despre mine.
Harta minţii am încercat-o ieri, după ce am citit articolul. Pare o joacă, dar ajută, zic eu, să nu-ţi uiţi personajele pe drum, cine sunt, de ce fac ceea ce fac, să le respecţi universul în care trăiesc, să le creezi o lume cât mai vie – o lume care ar putea fi ea însăşi un personaj important în poveste, dacă nu chiar scopul acesteia. În plus, ai toate informaţiile laolaltă, să poţi consulta rapid orice amănunt al universului creat.
Florin Pîtea says:
iun. 25, 2013
Vă mulţumesc pentru împărtăşirea acestor experienţe literare şi vă invit să urmăriţi noile episoade din seria „Etapă cu etapă”… sau să veniţi la Festivalul de la Râşnov ca să participaţi la atelierul de scriere creativă la care voi fi moderator. 🙂
Ben Ami says:
iun. 25, 2013
dle Patea, ai o problema…
lasand la o parte VALOAREA scrierilor (eu nu ma milogesc de nimeni sa-mi dea like-uri pe nicaieri, nu cersesc atentie scriind tampitzenii pa peste tot, si nu ma bag in seama decat cand cineva incearca sa-si traga spuza lu’ google’ peste turtulicea lui – revanzand informatiile sistematizate mult mai bine in locurile unde sunt gasibile… foarte bine mersi), deci, lasand la o parte si publicarea in regim propriu pentru care n-am nici o parere buna (nici acum si nici altcandva)… lasand toate astea la o parte… tu ai scris un ARTICOL, NEacademic, cu greseli imputabile la nivel de interpretare personala cu care ai spoit cunostinte inteligibile prezentate de tooot felul de doctori in psihologie, comportament uman, sociologie si cate altele… articol care e „supus” comentariilor… LA SUPIECT (ca nu m-am legat de mama nimanui!) si care DIFERA (articolul) de PARERI (COMENTARII) fiind doua notiuni cu DEFINITII DIFERITE. prin comentariul meu m-am legat DE ARTICOL… nu de tine, cum era si normal sa fac.
tu te-ai legat de mine… de ce n-am facut eu… chestii pe care tu le-ai facut si ai ajuns… nush ce iti inchipui tu ca ai ajuns.
revino-ti… si corecteaza-ti ARTICOLUL (ca despre el AR TREBUI sa discutam aici)… ca mai ai greseli in el, nu e doar interpretarea conceptului de brainstorming.
si… cred ca ar trebui sa te opresti sa-mi explici cam cum crezi c-ar fi trebuit sa-mi traiesc viata. sincer, chiar NU esti modelul meu!
Florin Nae says:
iun. 26, 2013
Ben, stii ca apreciez fronda calaretzilor singuratici – dar numai cind nu sar calu’. Iar in cazul asta ai cam ratat shaua poneiului, 😀 spre deosebire de alte ocazii cind, desi ai dreptate – sau tocmai fiindca o ai – iti faci dusmani noi (pe linga regimentele mai vechi ;)). Principial le zici bine si-acum, insa esti un pic “pe linga” pornind de la premise strimbe – si nu doar fiindca brainstormingul poate fi SI individual – http://www.mindtools.com/pages/Supplementary/IndividualBrainstorming.htm
Si mai… punctiform marcat: desi nu ma omor dupa cyberpunk (stil in care Florin Pitea exceleaza) nu pot sa ignor sau subevaluez efortul cuiva care-i literat… “ad-litteram” si mai lumineaza unele minti amatoristic-literate, fie si apelind partial la unele surse internautice. Nimic rau in asta deci, ba chiar dimpotriva fiindca-s sistematizate – chestie utila mai ales pentru omuletzi hiperconvinsi ca talentul = 90% inspiratie si 10% transpiratie, cind de fapt si eu cred, ca altii, ca-i taman pe dos. Evident ca-s si cazuri in care lipsesc pina si cele 10 procente “inspiratie” si-atunci nu ajuta nici tomuri de teorie.
Ca sa n-o lungesc prea mult: metoda ta “onirica” imi pare OK pentru short-stories, dar de la nuvela-n sus te asigur ca nu mai merge ioc. O fi altfel la altii, dar zic asta din experientza proprie, fiind in curs de bagat carbuni la un roman – evident ca pt. concursul Gazetei-SF cu termen de predare 31 august. Povestirile (cele cinci pe care le-am scris lejer in ritm de una pe saptamina si-as mai fi continuat la fel, dac-as mai avut timp) sint deci cu totul alta… poveste, asa ca nu pot decit sa-i multumesc lui Florin Pitea pentru seria asta de articole.
Sper oricum sa pot discuta “live” pe diverse teme cu domnia sa, dar poate si cu tine si altii la Rasnov in iulie, unde-o sa fac tot posibilul sa ajung.
Florin Pîtea says:
iun. 26, 2013
Vă mulţumesc pentru apreciere şi mă voi strădui ca şi pe viitor să vă ofer informaţii utile. Ne vedem la Râşnov. 🙂
Ben Ami says:
iun. 26, 2013
Nae, imi place ca si tu cauti EXCEPTIILE. ce-ar fi sa treci peste definitia brainstormingului din celelalte CATEVA MII de linkuri pe care le mai avem la dispozitie?
sau sa incerci TU sa faci brainstorming cu o jumatate de creier si cu cealalta sa comanzi mainii un dicteu automat. sa vezi… merge?
altfel, cum scriam deja, e totul pe net, sistematizat frumos si scris de persoane care n-au facut facultati degeaba si nici n-au publicat pe proprii bani. stii tu, cum se fac – de fapt – articolele si cartile PROFESIONISTE. cu referinte, cu tot tacamul academic.
ca altfel te pun si pe tine sa definesti – cum am facut cu Anisoara azi-noapte – termenul de „scriere libera concentrata” !?!?!?!
spune-mi tu cum vine asta… cum poti sa scrii liber, dar concentrat? zi-mi ce mai inseamna LIBER… daca e si CONCENTRAT.
aveam un prieten care imi zicea ca o sa aleaga dupa un criteriu universal valabil pe cel mai bun (dar era vorba de o masa de nepregatiti, si stia si el ca-s nepregatiti, dar tinea mortis sa-si aplice CRITERIUL SAU, PERSONAL – uitand insa ca pleca de la o premisa gresita – si anume aceea ca avea sa-l aleaga pe cel mai bun dintre cei mai slab pregatiti, prin urmare nu-si mai avea rostul… respectiva aplicare de criteriu universal valabil).
asa ca fi amabil si spune-mi ce inseamna pentru tine… SCRIS LIBER, apoi ce inseaman SCRIS LIBER CONCENTRAT.
eu nu pot nici macar sa ABEREZ pe notiunea asta.
dar nici nu insist sa ma creada careva… intelegi diferenta?
nu vreau sa fiu FORMATOR, si nu pentru ca n-am fost, n-am rezultate pe nisa asta, sau nu mi-ar place sa fac asa ceva. ci fiindca nu vreau sa fiu ridicol, cu copy/paste si traduceri din NENI PE CARE NU II MENTIONEZ, lasand cititorul sa inteleaga ca-mi apartin ideile respective, ca-s un produs al propriei mele creativitati.
capisci?
Florin Nae says:
iun. 26, 2013
Adevar graiesti ca-s doar citeva sute de linkuri despre brainstormingul individual comparativ cu jde’miile despre ala colectiv, dar asta nu inseamna ca prima subcategorie n-ar exista, Ben… Radicalismul tau mi s-a parut deci excesiv si-mi pare in continuare, inclusiv pe tema “scrierii libere concentrate” – OK, poate formularea nu-i cea mai fericita, dar ideea focusarii libere intr-un sens, desi limitata la o anume tematica (spre deosebire de scrierea… libera-libera 😀 similara dadaismului ori “scrierii automate mediumnice” daca vrei) nu-i chiar oximoronica.
Nici omiterea mentionarii surselor nu-mi pare vreun pacat capital cit timp nu-i vorba de vreo lucrare academica, ci de un simplu sir de sfaturi destinate literatilor debutanti/amatori dintr-o revista online la fel de “amatoristica” in definitiv.
Cred deci in continare-n utilitatea articolelor sintetizatoare de genul astuia, fie si doar din motivul lenei de-a bantui de capu’ meu tarlaua netului si de-a sistematiza tonele de opinii pe tema scrierii creative. La fel de convins sint insa si de utilitatea disputelor – cu scantei sau fara – initiate de tine, fiindca altfel ne lincezea la ora asta nepermis neuronu’. 🙂
Sagy, says:
iun. 26, 2013
Florine, fi-vei la Râşnov :)?
Florin Pîtea says:
iun. 26, 2013
Din moment ce am primit o invitaţie din partea organizatorilor, foarte probabil voi fi. 🙂
teo matei says:
iun. 26, 2013
Scrisul e ca intemeierea unei relatii. Ideile care ne bantuie prin minte sunt ca fluturii din stomac. Sunt oameni care studiaza atent persoana de care s-ar apropia, care lanseaza invitatii discrete si politicoase, care isi masoara fiecare gest si isi gandesc fiecare miscare. Artistic, ei au dosare intregi cu fisele personajelor, cu descrierea acestora si replicile ce li s-ar potrivi.
Sunt oameni care se asaza pur si simplu in fata celuilat si spun:”Esti un om special, m-am indragostit de tine. Hai sa alergam prin ploaie!” Artistic, acestia n-au nici macar o foaie, au un taifun de ganduri si simtiri, toate personajele le alearga prin vene, se contrazic, se lupta si viseaza impreuna cu ei.
Cititorii vor sa fie surprinsi, cuceriti. Le plac autorii care ii asaza cuminti pe fotoliu, cartile ale caror pagini se dau atent, o data la cateva minute. Dar le place sa citeasca si pe fuga, la masa din bucatarie, cu tigara arsa pe jumatate in scrumiera, din care uita sa traga pentru ca actiunea a luat o anume intorsatura sau pentru ca personajul are capacitati nebanuite; le plac frazele citite mai intai pe diagonala de pe paginile intoarse la cateva secunde; le place sa revina asupra capitolului anterior pentru ca le scapase un detaliu.
Cititul e ca o relatie. Ne plac oamenii maturi care ne duc de mana printre rafturi prafuite de biblioteci, povestindu-ne cald si frumos. Ne plac nebunii care ne scot la plimbare pe ploaie, care ne trezesc cu noaptea-n cap numai ca sa ne dezvaluie niste simboluri de dincolo de litere.
De fapt, cititorii nu vor decat sa fie cuceriti, sunt ca domnisoarele nerabdatoare sa-si completeze carnetelul de bal. Pasii nu conteaza, atata timp cat tinem ritmul.
Stefana says:
iun. 27, 2013
Foarte frumos spus. Si adevarat.
Eugen Lenghel says:
iun. 26, 2013
Benule, tuturor ne place visarea dar la modul amator. Vrem sa gustam din placerile si senzatiile visului si chiar ale vietii la modul amator, sa ne lasam mereu suprinsi de senzatii si de rememorari ale experientelor. La tine visarea e profesionala, iar impartasirea experientelor e musai sa fie criticata la sange in piata publica.
Abordarea ta ne strica ritmul visarii nostre si eu cel putin sunt clar impotriva ei.
Visul exploreaza universuri in care logica si legitatile curente nu isi au rost. Nici macar nu este necesara coerenta universului oniric. E ceva care contrazice complet ipotezele pe care se bazeaza literatura SF. Visul e bun pentru inspiratie, pentru idei, dar munca este absolut necesara apoi.
De-asta iti sugerez ca neputinta ta de a intelege si a accepta nu este echivalenta cu valoarea de adevar a afirmatiilor tale si cu cat insisti sa folosesti o forma anarhica in exprimare si relationare, cu atat mai mult vei convinge pe ceilalti de contrariu sau de perfect anti-paralel.
Florin Nae says:
iun. 26, 2013
Hai sa nu-mi ies din forma macar cu comentariile, daca cu povestirile am lasat-o mai moale (posibil sa mai trimit totusi una pt. nr.30). Asa cum postarea lui Teo demonstreaza deci inca o data ca emisferele [etern] feminine functioneaza dupa alte reguli decit ale noastre (de unde si propensiunea doamnelor pentru “F”-ul din SF 🙂 confirmata si de recentul premiu Nebula dat Aliettei de Bodard pentru o povestire – “Immersion” – deloc SF dupa mine), la fel si parerea ta, Eugen, poate fi contestata – si nu doar de Ben Ami.
N-o s-o contest insa eu fiindca-mi pare echilibrata – o impacare a “caprei” scriiturii cu… varza visarii. 😀 O singura obiectie as avea totusi: nu cred ca la Ben poate fi vorba de neputintza intelegerii unor chestii, ci doar de pomenitul radicalism al pozitiilor – bun si asta pina la urma, macar fiindca ar fi aiurea sa se dezica de imaginea lui de “corsar” al fandomului, asa cum bine-l definea dl. Gheracostea.
Eugen Lenghel says:
iun. 26, 2013
„eu nu pot nici macar sa ABEREZ pe notiunea asta” a lui Ben este o expresie superlativa legata de posibilitatea asimilarii termenilor la care se refera. Logica mea e cu greu contestabila.
Anişoara Peţa says:
iun. 26, 2013
Ben, văd că mă implici şi eşti hotărât să te legi de cuvintele folosite, nu de esenţa lor.
Aşa cum îţi spuneam şi ieri, în discuţia aproape unilaterală purtată pe net – apropo de exprimare şi nu numai – folosesc metoda şi o găsesc benefică, cel puţin pentru începători, categorie în care mă includ.
Despre metoda numită aici „scriere liberă concentrată” nici nu-mi amintesc dacă autorul articolului folosea vreo denumire sau nu, dar descrierea ei mi-a plăcut, am aplicat-o, se leagă de psihicul fiecăruia, funcţionează PENTRU MINE.
NU EXCLUDE VISAREA, TALENTUL, o minte ordonată sau ORICE ALTCEVA.
Doar COMPLETEAZĂ.
Mă ajută să gândesc altfel, să pot fi altcineva preţ de 10-15 minute sau cât consider că am nevoie, pentru a găsi răspunsuri ale personajelor în diferite situaţii. Pur şi simplu, îţi provoci mintea să găsească soluţii pentru situaţii în care nu ai fost, de care te-ai putea teme şi în care nu ţi-ai dori să fii vreodată, sub presiunea timpului necruţător, dar şi pentru situaţii plăcute, în care inima dă să-ţi sară din piept, te îneacă emoţia şi nu-ţi găseşti cuvintele pentru a descrie ceea ce simţi. Aşa că scotocesc în propriile temeri, convingeri, principii, speranţe şi pun SUFLETUL în ceea ce scriu.
NU VA VEDEA NICIODATĂ TIPARUL sub forma aceea, dar dacă eşti ONEST cu tine însuţi vei descoperi lucruri surprinzătoare despre tine, în primul rând, şi îţi va oferi RĂSPUNSURI pentru a scrie scena respectivă.
Cum se numeşte metoda? CE RELEVANŢĂ ARE ?!?!
glossushumanus says:
iul. 1, 2013
Chiar daca n-am incercat niciodata sa scriu – cu sensul de creatie literara – imi fac un pic de curaj sa ma amestec in discutia asta purtata intre oameni care au astfel de preocupari.
O fac doar pentru ca intre autorii scrierilor literare si cititori exista, sau se dezvolta, o relatie de dependenta care nu curge neaparat intr-un singur sens.
Este, mai degraba, asemenea unei reactii reversibile cu flux temporal variabil intr-un sens sau altul, determinand schimbari profunde – indraznesc sa spun – si de-o parte si de alta.
Nu stiu daca talentul este 90% inspiratie + 10% transpiratie sau invers. Cert este ca nimic nu se face fara efort sau scop. Mai important mi se pare deci rostul creatiei artistice.
Literatura se adreseaza cititorului. Fara scriitori nu exista cititori si fara cititori nu exista scriitori. Sau exista dar… cu opera de sertar. Cui servesc operele din sertar? Scrii pentru ca ai ceva de spus celorlalti, sa-I trezesti, sa-I inveti sa viseze poate. Ca sa scrii trebuie sa visezi; alb-negru sau color, nu conteaza. Nu trebuie sa uiti ca te adresezi, de fapt, cuiva. Si literatura se adreseaza cititorului. Tu, scriitor, trebuie sa stii sa ajungi la cititor, sa-l tulburi, zdruncini, trezesti. Odata trezit va fi avid de cunoastere. Te va cauta apoi, iarasi si iarasi, pe tine, scriitor, sa se-adape de la izvorul operei tale, sa se cunoasca pe sine, sa cunoasca universul fantastic in care traim, sa descopere noi lumi si, de ce nu, sa creeze la randul rau alte lumi.
Nu cred ca cititorul trebuie doar cucerit. A-l considera precum ‘domnisoarele nerabdatoare sa-si completeze carnetelul de bal’ inseamna sa-ti cobori singur stacheta.
( Daca am folosit un citat, nu vreau sa fie luat drept atac la persoana. L-am utilizat – citatul – doar ca exemplu in efortul de-a nu uita ca te adresezi cuiva prin scriitura ta.)
Tehnicile folosite in atingerea scopului tin de (si de) personalitatea fiecaruia.
Eu am apreciat de la bun inceput ideea si tema articolului. Sfaturile venite din partea unei persoane avizate ar trebui sa fie bine venite, cu amendamentul ca totul trebuie trecut prin propria sita, adaptat.
Important este sa-ti atingi scopul: sa transmiti idei, sa ajungi la cititor, sa transformi constiinte, sa te perfectionezi.
In final, relatia de dependenta de care vorbeam, se va transforma si ea dintr-una de subordonare intr-una de completare. Si asta mi se pare sublim.
“Cand scriu, nu ma gandesc niciodata cum va arata urmatoarea pagina a romanului. Multi nu cred ca, de fapt, asta e partea distractiva: habar n-ai care va fi urmatorul pas” – iata ce spune Haruki Murakami despre felul in care se poate scrie un roman. Si cartile domniei sale sunt captivante, incarcate de profunzimi.
P.S
Daca moderatorii site-ului considera ca randurile mele sunt neavenite, au libertatea de-a nu le publica. Nu va fi nici o suparare. Multumesc.
teo matei says:
iul. 1, 2013
Domnisoarele erau nerabdatoare sa-si umple carnetelul numai ca sa aiba de unde alege. Dansau un vals cu unul, o polka cu altul… De maritat, se maritau cu unul singur, cu cel mai convingator. Pentru totdeauna. Transpus in lumea scrierii, asta ar insemna ca un autor este publicat, iar cartile lui se cumpara. Pana atunci… toate povestile online sunt cavalerii nerabdatori sa invite la dans domnite mofturoase 🙂
glossushumanus says:
iul. 2, 2013
Buna dimineata
Mi -au placut acul de viespe si punerea la punct 🙂 Asta inseamna ca nu m-am suparat. Risc o continuare si-o traducere, dar tot fara suparare, ok?
Privind acum prin conul de lumina proiectata de dumneavoastra, domnisoarele ar fi mai degraba editurile. Transpus in lumea pietei…nu tot ce se publica se si cumpara pentru ca cititorul este un mic pervers care cocheteaza cu toata lumea dar nu se insoara cu nimeni. Pana atunci…cavalerii nerabdatori trebuie sa cucereasca editura-domnita mofturoasa :). Mariajul s-ar putea sa fie unul reusit sau…nu. Oricum ar fi, eu doresc tuturor ‘casa de piatra’:)
teo matei says:
iul. 2, 2013
Nu-i motiv de suparare, pentru ca aici nu-i vorba de noi. E doar o situatie ipotetica. Vorbind de personaje, poate ca editurile nu-s decat viitoarele soacre mici, studiind pretendentii cu ochi de vultur. Cele sincere isi doresc tot ce-i mai bun pentru odraslele lor, cele scapatate – sa se alature tanarului cuplu pentru o batranete lipsita de griji. Iar cele mai perverse… sa poarte si ele, din cand in cand, cate-o discutie mai off-topic cu tanarul 🙂
Unele stau plictisite, scortoase si exigente in fotolii impunatoare. Masoara cu ochi de gheata pretendentul si, oricat ar insista fiica-sa ca-i baiat bun, ca-i talentat… Scortoasa il anunta ca va primi un raspuns scris in cel mai scurt timp.
Altele mai trec cu vederea micile defecte, promit ajutor, se sacrifica… pe principiul “macar lor, maica, sa le fie bine…”
Mai sunt baietii cu bani. Visul domnisoarelor si al mamelor deopotriva. Favoritii saloanelor, cei ce ucid in duel pe oricine ar indrazni sa afirme ca nu prea le au cu dansul, ca au cam incurcat pasii sau au pierdut ritmul…
Apropo de perversitatea cititorului… e indirect proportionala cu buzunarul lui. Poate ca ar cumpara carti ce nu s-au publicat, in timp ce privesc indiferenti volume cu coperti stralucitoare agasandu-i din toate vitrinele. Tot de la soacre li se trage…
Daniel Boca says:
iul. 2, 2013
Cateodata dialogurile de aici sunt mai savuroase decat textele publicate! O fi bine sau rau? 🙂