O muscă neagră, cu aripile strânse, se plimba curioasă pe capacul deschis al penarului meu. Aş fi vrut să îmi întind încet-încet mâna dreaptă şi să-l închid în viteză. Întotdeauna mi-a placut să prind muşte. Doamnei Olimpia nu-i plăceau isprăvile astea şi de m-ar fi prins, mi-ar fi înşurubat din nou pe pielea capului inelul...

Navigatori de-ai noştri ne-au transmis semnale disperate. Au slobozit o tristă notă de jazz dintr-un trombon de sticlă. Nu găseau Africa. Zăreau doar sclipirea Mediteranei revărsîndu-se tumultuoasă în Oceanul Atlantic. Doar atât. Din când în când, dintre valuri, ieşea câte o pompadură argintie care cânta cântecele porcoase şi care tot chite să se drăgălească pe...

– Când l-am găsit nu mai avea suflare. Doar ce fusese atins cu câteva clipe înainte, căci roata din faţă încă i se mai învârtea. Biotorul, însă, îi fusese zdrobit. Nu mai aveam cum să-l ajut. Aldazana îl privea fără nici o expresie pe nevolnicul de lângă motocentaurul mort. Părul în neorânduială reuşea să-i ascundă...