Trezirea se produse cu o bruscheţe dureroasă. Inima îi zvâcnea de abia mai putea să răsufle şi-şi simţea gura plină de un gust indefinibil şi totuşi atât de cunoscut şi de necesar. Era ca şi cum visase acel gust, iar el persistase în mod straniu şi după trezire. Deschise ochii, dar nu văzu mai nimic,...

Primele raze ale dimineţii o determină să-şi deschidă în sfârşit ochii şi să privească în jurul său. În centrul încăperii se află un birou din lemn şi pe acesta stau aşezate câteva foi de hârtie. Doar atât. Astăzi n-are chef de nimic, cu toate că se prefigurează o zi extrem de aglomerată. În plus, se...

În tăcere se înalţă spiritul nemuritor, Şi fără cuvinte bucuria vine. -Koan Zen Se trezi în vid şi se simţi cuprins de răceală. Era suspendat în neant, înconjurat de un monolit de întuneric şi tăcere absolute. Nu exista sus sau jos. Simţurile sale încercau în zadar să se agaţe de un punct de orientare. Nu...

Kareim îşi adânceşte sabia în umărul demonului, prăbuşindu-se amândoi printre stelele eterice ale Raiului. Îi vede ochii de-o întunecime sticloasă şi ghiceşte în ei furia lipsită de vitalitate a învinsului, resemnarea faţă de revolta mereu înăbuşită şi durerea confuză de dincolo de cuvinte. Orizonturile sclipesc tot mai rubiniu, tinzând spre materialitate. Trebuie să se grăbească,...