În 23-24 martie va avea loc Final Frontier 2013, despre care am anunțat deja pe larg. În particular, Gazeta SF este partener media al Final Frontier, iar subsemnatul vă ofer cele două puncte din program la care m-am gândit, după cum urmează:
Sâmbătă, 23 martie, ora 13:30: Cum convingem cititorii? o discuție despre apropierea între scriitori, editori și cititori. Moderator: Eugen Lenghel. Invitați: Ana Nicolau, Evelina Bidea, Mihai Dan Pavelescu, Cătălin Badea Gheracostea
E binecunoscută problema tirajelor reduse in ce privește SF-ul din centrul și estul Europei, cu precădere în România. Aceasta a fost discutată la Eurocon 2011 şi Eurocon 2012. Nu s-au discutat soluţiile de revenire din aceasta criză temporară, pentru că nimeni nu o vrea permanentizată.
Se spune că sunt puţini cititori şi că există o problematică a deprinderii cititului în familie, școală şi universităţi. Deşi această caracteristică a fost analizată statistic şi tendinţa e cam aceeaşi şi în Statele Unite unde industria cărţii nu pare a stagna, cel puţin dacă se ia în calcul şi cartea electronică.
Sunt voci destul de informate care susțin că publicul cititor „profesionist” din România ar fi cam de un milion de persoane. Ceea ce e destul de mult și confirmat de unele aspecte ale vânzărilor în categoria cărții de aventuri.
Cum reuşim să extragem din aceste date o soluţie viabilă pentru SF-ul românesc?
Prin prospectarea unor scriitori care să scrie pentru public, nu pentru „curriculum”? Prin mediatizarea mai puternică a scriitorilor prezenţi? Prin contracte care să motiveze scriitorii agreați de public să scoată două-trei cărţi pe an, satisfăcând setea „colecţionarului” care vrea continuarea poveştii?
Discuţia porneşte cu premiza că exista soluţii, nu neapărat cele expuse mai sus, pentru problema dată, astfel ca scriitorii buni să poată ajunge la public, iar publicul să răspundă printr-o cerere semnificativă pentru cărţile acestor autori.
Duminică, 24 martie, ora 13:00: Creative writing în SF&F, metode de succes. Moderator Eugen Lenghel. Invitați: Florin Pîtea, Cătălin Badea-Gheracostea, Emanuel Grigoraș
Pornind de la articolul lui Florin Pîtea, „Metode și capcane în literatura SF” dorim dezvoltarea temelor expuse, pentru a oferi amatorilor, cititori și în primul rând scriitori, metode de a utiliza izvorul magic al imaginației, fără a fi nevoiți să recurgă la reluări de teme îndelung masticate.
Demersul urmărit este o completare a celui oferit în discuția definită mai sus, prin faptul de a se constitui în tentativă practică de inițiere a unui nucleu de tinere talente care să poată forța limitele tirajelor în tentativa de reconciliere cu publicul cititor măcar în ce privește aspectul calitativ al scriiturii.
Nu voi dezvolta mai mult în acest material aspecte legate de cele două puncte din programul interesant al Final Frontier, sperând că vom avea suficient material pentru a reveni asupra acestor probleme ulterior.
Deocamdată, vă invităm sa vizitați târgul de carte SF&F Final Frontier 2013, în zilele de 23-24 martie, București, Strada Doamnei nr. 9.
P.S. Deși astrele au stabilit venirea certă a primăverii, deși unele plante se încăpățânează să ne arate că totuși se poate înflori și înmuguri și fără soare, numărul acesta al Gazetei este în ton cu vremea, sumbră, întunecată și destul de horror. Un pic de glaciațiune pare a veni din nord și din acest multiplu de 13. Drept pentru care nu veți găsi proze semnate de mine în această ediție, ca să spargem modelul și să păstrăm o duzină rezonabilă. Sper. Oricum nu se recomandă cititul după miezul nopții. Sperăm să vă placă!
În atenția cititorului: personajele, faptele sau ideile prezentate mai sus sunt pur ficționale și chiar neverosimile. Orice asemănare cu realitatea este cu totul accidentală și nedorită. Cititorul este responsabil pentru propria sa interpretare a ficţiunii, identificare sau extrapolare a realității.
Eugen Ştefan Lenghel s-a născut pe 10 ianuarie 1966 în Bucureşti. A urmat cursurile liceale la CNSS – „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de Cibernetică din Bucureşti şi consultant IT cu experienţă practică de peste 25 de ani.
Prima remarca pozitivă în SF a primit-o în 1984 de la Adrian Rogoz. În 1986 a frecventat Cenaclul studenţesc „Solaris” unde i-a întâlnit pe Dănuţ Ungureanu, Mihail Grămescu şi C.T. Popescu, fiind ales preşedintele cenaclului în 1988-1989. Prima sa proză SF publicată a apărut în Almanahul „Anticipaţia 1989”. Următoarea apariţie a fost volumul 6 al colecţiei „Clubul SF”, din 1991.
După o lungă întrerupere a revenit la scris în 2010, participând la şedinţele ProspectArt şi devenind membru al SRSFF. A înfiinţat şi a condus redacţia Revistei SRSFF din 2011 până în octombrie 2012, când s-a retras din SRSFF. Din noiembrie 2012 este redactor şef al revistei Gazeta SF. A contribuit cu proză şi articole la revistele SRSFF, Nautilus şi Gazeta SF. Este membru al cenaclului WolfPack.
Blogul personal: Lenghel, despre realități




7 comments
Ben Ami says:
mart. 23, 2013
3 povesti cu gropi, cimitire, morti… ce numar 🙁
Eugen Lenghel says:
mart. 24, 2013
Seamănă cu începutul de primăvară: cod galben, cod roșu… Cod Horror 🙂
Adică se poate și fără maeștrii „gothichului rhomânesc”
Ben Ami says:
mart. 24, 2013
cum era? unii dintre cei mai mari scriitori de… SF?!? 🙂
s-au ingrasat toti… or fi furaje fara aflatoxina?
Cristi says:
mart. 24, 2013
Cum convingem cititorii ? Comertul cu carte, cum vrem sa-i spunem, permite doua abordari.
Una comunista, asa cum a procedat Ceausescu la intalnirile lui cu scriitorii cand le spunea cum sa scrie pentru masele populare iar scriitorii erau de acord in unanimitate.
A doua abordare, capitalista, introduce intre scriitori, editori si cititori cateva principii sau mecanisme care guverneaza si regleaza o piata economica. Cerere si oferta, calitate versus cantitate, branding si no-name. Mai sunt si cateva legi imuabile ale marketingului, dar de ce sa intram in amanunte ?
Binenteles, relatia cititor-scriitor-editor mai permite si o a treia abordare, modelul chinezesc sau, mai recent, nord-coreean, cand ar fi o sarcina de partid si de stat ca tot poporul sa-l citeasca pe Oliviu Craznic. Am dat un exemplu, sa nu te superi Oliviule.
Noi traim in capitalism de cativa ani si ar trebui sa fim de acord ca piata se regleaza singura, indiferent ca ne convine sau nu.
Iar dupa valurile de carti aparute cu ziarul in ultimii ani, este de bun simt sa ne asteptam ca in urmatorii ani, vanzarile de carte sa fie mici spre foarte mici.
Ben Ami says:
mart. 24, 2013
destul de corect.
Eugen Lenghel says:
mart. 25, 2013
Există un circuit, un ciclu de viața al produsului numit carte. Acest circuit depinde de relația dintre scriitori, editori și consumatori / cititori. Acceleratorul pe acest circuit este calitatea cărții, mai precis valoarea literară pentru genul de carte la care ne referim. Din păcate valoarea în cauză, deși clamată a fi validă în majoritatea cazurilor, în realitatea este mult departe de adevăr, ceea ce a dus la o erodare a încrederii pe circuitul cărții. Iar tirajele foarte mici sunt urmare a acestui blocaj, care în mare parte este un reziduu al epocii comuniste – a revenirii unor obiceiuri nocive de atunci. Doar atunci se promova orice mizerie sub sintagma „valoarea zilei”, și neavând încotro o accepta oricine. Lucrurile stau altfel acum când indiferent ce spun scriitorul si editorul, cititorul miroase conspirația și strâmbă din nas.
Trufele sunt rare dar foarte căutate. Deși pare a fi o regulă bariera celor 1000-2000 de exemplare, aceasta este o falsă justificare. Sunt autori români care trec cu ușurință de 5000. Care sunt aceia? De ce se trece sub tăcere? De ce Pavel Coruț nu e considerat scriitor? De ce se trece sub tăcere Cărtărescu? Invidia și negarea realității sunt două din explicații.
Mai multe, zilele viitoare 🙂 …
Cristi says:
mart. 25, 2013
Sunt scriitori care trec lejer de 50.000 de exemplare pe an.