Pelicula SF „La Jetee”, realizată în 1962 de către regizorul francez Chris Marker, a înfăţişat într-o formulă artistică originală o perioadă istorică foarte tensionată. În anii 60 ai secolului trecut, asupra lumii plana ameninţarea unui al treilea război mondial. De asemenea, rămânea încă vie memoria dureroasă a altor două mari conflagraţii.
Acţiunea filmului are loc după un holocaust nuclear. Umanitatea se află pe cale de dispariţie. În subteranele Parisului, rămăşiţe de civilizaţiei conduc nişte experienţe pe „cobai” umani, căutând cu disperare soluţii pentru a supravieţui radiaţiei mortale.
Personajul central, devenit subiectul unor astfel de experienţe, este obsedat de o amintire din copilărie, de o scenă ce a avut loc pe terminalul unui aeroport şi care este unul dintre puţinele lucruri care-i mai motivează existenţa.
El acceptă să fie supus unor cercetări. Anterior toţi ceilalţi subiecţi ai acestor teste decedaseră. După ce i se administrează un drog puternic, personajul trece prin clipe de agonie. Apoi însă se produce miracolul: mintea sa călătoreşte în timp şi regresează într-un trecut de dinainte de războiul atomic. El se obişnuieşte cu mare dificultate cu această realitate contrastantă, plină de lumină.
După aceasta eroul călătoreşte în viitor şi admiră vestigiile unei rase de supraoameni, inteligenţi şi feroci, care-i transmit o cunoaştere secretă. În final, revine în punctul de plecare, în subteranele Parisului. Autorii experienţei preiau de la el taina călătoriei în timp şi devin astfel posesorii unei puteri absolute. Personajul îşi dă seama că este doar un pion într-un joc ce-l depăşeşte şi că acum, după ce a fost folosit, urmează să fie lichidat.
Cu ultimele sale forţe, se transpune în trecut, în momentul scenei de pe aeroport, pentru a-şi transmite printr-un gest final un fel de avertizare eului său din copilărie. În această buclă temporală se consumă începutul şi sfârşitul unei vieţi.
Pelicula „La Jetee” impresionează prin tehnica sa neconvenţională: a fost filmată în alb-negru, naraţiunea este construită dintr-o succesiune de imagini statice, pe durata sa de doar 30 de minute filmul formează o structură unitară ce depăşeşte prin coerenţă şi prin forţa dramatică efectul multor producţii recente. „La Jetee” s-a aflat, de asemenea, la originea unui remake cu titlul „Twelve Monkeys”, realizat de David Fincher.
Filmul francez demonstrează cu asupra de măsură existenţa şi funcţionalitatea unor formule de alternativă la modelul aşa-zisului „Golden Age” hollywoodian. Aceleaşi clişee, vechi de jumătate de secol, au fost exploatate până la epuizare de producătorii americani. Cinematografia secolului 21 urmează să recupereze astfel elementul-surpriză al experienţei audiovizuale. Nişte exemple viabile ale acestei schimbări sunt bunăoară creaţiile grupării Dogma, sau cele ale cineastului Ron Fricke, pelicula sa de ultimă oră „Samsara” completând legendara trilogie iniţiată prin filmele „Koyaanisqatsi” şi „Baraka”.
Un trailer al filmului „La Jetee”:
Marcel Gherman s-a născut la 29 septembrie 1978 în Chişinău. Între 1994 şi 2003, a realizat emisiuni de muzică electronică la Radio Moldova. În prezent lucrează la revista Sud-Est Cultural şi colaborează la revista Contrafort, unde susţine rubricile permanente Bref şi Trenduri. Este de asemenea muzician, autor al proiectului Megatone, care abordează genurile techno, ambient experimental, industrial noise şi muzica clasică de film. Discografia Megatone include un album realizat în colaborare cu scriitorul de science-fiction japonez Kenji Siratori şi o piesă selectată în cadrul proiectul 60X60 International Mix al Fundaţiei Vox Novus din New York, proiect prezentat la Oxford şi Cambridge.
