Poate că cititorii acestei rubrici îşi mai amintesc serialele cu subiect fantastic care făceau furori la noi în anii ’90 – gen Zona crepusculară, La limita imposibilului sau Povestiri din criptă. Acestea, ca şi multe altele, printre care şi un serial de gen foarte reuşit care din păcate nu a ajuns în România – vorbesc despre Tales From The Darkside – se caracterizau prin prezentarea, în episoade scurte dar percutante, a unor întâmplări horror, science-fiction, fantasy sau doar macabre ori bizare, având de obicei un final neaşteptat şi o idee de bază spectaculoasă. Ei bine, literatura română a venit de curând cu o replică excelentă la aceste seriale, o replică menită a-l cuceri din prima clipă pe cel care îi deschide copertele, absorbindu-l instantaneu într-un labirint de minuni, unele amuzante, altele stranii sau de-a dreptul înfricoşătoare. Iar autorul acestui tur de forţă dă o greutate deosebită aventurii literare, pentru că este nimeni altul decât maestrul Liviu Radu, omul care stăpâneşte la perfecţie arta poveştii – şi în special a poveştii fantastice.
Ghicit de seară este o colecţie de “77 poveşti foarte scurte”, după cum ne avertizează coperta, dar poveşti care, pe lângă faptul că dau pe deplin măsura talentului autorului lor, au darul de a fi tot atâtea cadouri frumoase, fiecare conţinând un univers al ei în care se petrece o întâmplare semnificativă, care poate fi amuzantă, terifiantă, halucinantă, intrigantă, aducătoare de întrebări sau de răspunsuri. Oameni – şi nu numai oameni – obişnuiţi sau mai puţin obişnuiţi sunt puşi în tot felul de situaţii tensionate sau stranii, câteodată debusolante sau şocante, legate de ştiinţă sau de magie, de fabulos sau de divin, de ocult sau de lugubru. Fiind vorba de 77 de povestiri, nu am cum să le redau mai jos conţinutul, oricât de succint aş încerca. De altfel, unele nici măcar nu pot fi rezumate, deoarece şi-ar pierde întregul farmec dacă cititorul ar şti dinainte fie şi numai ideea de bază. Însă am selectat câteva, pe aceleaşi criterii subiective după care fac eu de obicei selecţiile, în speranţa că voi stârni interesul cititorilor, atingând câteva coarde sensibile. Deoarece Ghicit de seară nu este o carte pe lângă care un iubitor de fantastic are voie să treacă. Asta garantez.
Aşadar, iată cam despre ce ar fi vorba în câteva din “episoadele” acestei bijuterii:
Mesagerul. Un înger îi comunică lui Einstein că Pământul e plat, lăsându-l pe savant cu gura căscată şi obligându-l să elaboreze o teorie care să justifice motivul pentru care oamenii îl cred rotund.
Şarpele. Un soldat american în Vietnam este hărţuit fără milă de un şarpe dubios şi inteligent.
Jack. Într-o reinterpretare a cunoscutei legende Jack şi vrejul de fasole, cel care urcă în nori spre vizuina Uriaşului este… Jack Spintecătorul.
Seara, la o oră după apusul soarelui. Oamenii de ştiinţă panicaţi descoperă un mormânt care în fiecare seară se deschide singur, deşi este fără îndoială gol. Să fie oare mormântul lui Dracula?…
Natură moartă cu portret. Nu toţi extratereştrii sunt pacifişti. Unii… se hrănesc cu oameni.
Nocturnaventură. Aflăm senzaţiile şi trăirile unui vârcolac ieşit după pradă.
Noaptea, în sala calculatorului. Instigat de un computer inteligent, un cercetător înfăptuieşte crime similare cu cele ale lui Jack Spintecătorul, invocând Diavolul şi îndreptându-se spre o mare surpriză.
La stânga unde-i inima. Un doctor şi un şerif dezgroapă o femeie suspectată de vampirism, dar comit o eroare fatală.
Sezon de vânătoare. Pe o planetă îndepărtată, extratereştrii se distrează lăsându-se vânaţi de oameni.
Ziua în care monstrul a coborât în oraş. Un monstru “histrionic” decide să coboare în oraş cu singurul scop de a crea panică. Însă acolo lucrurile nu vor decurge cum spera el.
Despre pietre în baltă şi înţelepţi. Aici aflăm că Jack Spintecătorul nu e chiar cine credeam noi că este.
Aur. Un ateu înrăit este atras de un alchimist într-o aventură stranie care se dovedeşte a avea legătură cu Diavolul însuşi. Cât de puternică este credinţa… atee, veţi vedea.
Gata. Şi aşa am dezvăluit prea multe. Citiţi Ghicit de seară. Şi apoi, citiţi celelalte cărţi ale lui Liviu Radu. Toate.
Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 în Lupeni. Licenţiat în Drept, cu
lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere
ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor
Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I în Topul cititorilor Agenţiei de carte, Secţiunea Proză românească – Vara 2010; Premiul Galileo pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010. Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii precum şi confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot. În 2011, a publicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în
antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea
gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul
antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan
Ghidoveanu, povestirea dark fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologia Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (Ed. Herg Benet). Din luna iunie este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, editoriale şi articole.
