Titan

Sunt situaţii în viaţa asta de nimic în care trebuie să iei decizia supremă:laşi totul în urmă şi pleci sau te resemnezi cu ceea ce reprezinţi pentru lume,  pentru Univers. Eu am ales prima variantă pentru că mereu am fost un tip singuratic,  niciodată nu m-am simţit împlinit printre semenii mei, mereu am avut senzaţia că sunt cu un pas înaintea lor,  tot timpul am sfidat tiparele, am încălcat regulile şi am avut impresia că sunt diferit.

Mă percep un tip educat şi de aceea  în conflict permanent cu mine însumi.Fericirea e  aproape doar de cei fără prea multe angoase spirituale.

Există o legendă pe Pământ despre un creator care chiar a sintetizat toate astea în celebra frază:fericiţi cei săraci cu duhul.

Modul meu de judecată al divinităţii e simplu:dacă un reprezentat de seamă al forţei creatoare a venit pe planeta asta a făcut-o doar pentru a-i studia pe cei care au avut curajul de a-i pune la îndoială planurile şi cred cu toată tăria că a fost pentru El un prilej de uimire să vadă că rasa cea mai iubită din Univers are aroganţa de a-I cere socoteală.

Un filosof chiar a lansat ideea că Dumnezeu trebuie primit în picioare nu în genunchi, plini de umilinţă şi chiar deplângea vremurile în care omenirea ameninţa cerurile cu pumnul în semn de nemulţumire.

Eu sunt doar un gradat minor în flota planetară dar am avut inspiraţia şi forţa de a mă automodela.

Sunt spiritual în măsura în care aceasta stare îmi aduce un dram de echilibru.

În rest sunt un tip care nu pune prea mare preţ pe ceea ce i se inoculează.

Am absolvit academia militară doar datorită calităţilor mele native de pilot deoarece niciodată nu am reuşit să învăţ disciplina.

Sunt un rebel, un negativist şi un fatalist dar la bordul unei nave devin precis ca un robot.

Din această cauză am fost ales pentru o misiune ambiţioasă şi originală:primul om care va ajunge pe Titan, sub acest nume voi fi reţinut în istorie.

Titan este  cea mai fermecătoare lună care orbitează gigantul gazos numit Saturn ,  o planetă magnifică dintr-un sistem solar bătrân şi insuficient explorat.

Cassini, nestemata celor de la JPL, a transmis numeroase date despre această lume care seamănă cu Pământul primitiv.

Din ceea ce am studiat ,  relieful ei este rezultatul impactului cu meteoriţi şi al ploilor de metan , planeta neavând activitate  vulcanică.

Mă aşteaptă temperaturi extreme, lacuri imense şi un relief stâncos periculos, ca să nu mai vorbesc despre modul în care se percepe lumina solară datorită norilor denşi ce  înconjoară sălbăticia acestui corp ceresc magnific.

Mi s-a spus foarte clar că era în primul rând o misiune în care nu conta dacă  supravieţuiam o perioadă mare de timp, important era ca naveta cu care voi atinge suprafaţa să fie intactă.

Eu eram doar pilotul care făcea posibila asolizarea şi apăsa nu ştiu ce buton odată ajuns acolo, efectul acestei acţiuni fiind expandarea unei părţi din navă care va deveni astfel pionul principal al unei imense baze de cercetare şi explorare.

Sincer să fiu,  mă trimiteau la moarte sigură aceşti savanţi dar puţin îmi păsa.Simţeam în genele mele o mare capacitate de adaptabilitate şi asta era moştenirea mea de om al cavernelor,  calitate ce îmi va permite găsirea unei soluţii pentru a supravieţui.

Dragi cititori, îmi cer iertare pentru aceste deviaţii şi inadverdenţe ale limbajului dar  vă rog să nu uitaţi ca eu sunt un simplu soldat antrenat pentru a executa cele mai ciudate ordine nu pentru a scrie.

Această cronică e dedicată celor care mă vor găsi acolo, în mod sigur mort într-un peisaj magnific şi periculos pentru orice fiinţă umană ce reprezintă un amalgam de fragilitate şi infinitate.

 

…………………………………………………………………………………………………..

 

Mă îndrept spre nava care mă va duce în această misiune cu un zâmbet amar pe buze.

Mă gândesc la faptul că în literatură şi chiar în tot felul de documentare  de pe canalele de ştiinţă erau frecvente întrebările de genul:ce anume veţi lua cu voi pe o insulă pustie unde ar trebui să trăiţi câţiva ani izolaţi de tot ceea ce înseamnă civilizaţie?

În bagajul meu militar am poeziile lui Villon, discografia Tarjei Turunen, romanul Adnana scris de un bun prieten de al meu şi un pachet de ţigări Davidoff.

În nici un caz nu car în raniţă bastonul de mareşal.

Râd înfundat.

Oare la asta se rezumă fărâma de umanitate ce o port în mine?

 

………………………………………………………………………………………………….

 

Plecarea mea a fost fără prea mare publicitate, asta ca masură de siguranţă pentru scenariul  în care eşuam.Eu eram pionierul care trebuia să pregătească terenul pentru ceea ce  urma şi vă rog să mă credeţi că nu mă refer la teren în sens metaforic.

Pământul este ameninţat de o criză energetică iar efectele ei sunt comparabile cu cele ale oricărui dezastru natural.

Metanul de pe Titan nu poate fi trasnsportat fără costuri majore deci nu e o alternativă viabilă.Terraformarea acestei luni însă era o idee ce în mintea unor savanţi a părut realizabilă.Au creat chiar o specie de bacterii ce se hrăneau cu metan, metabolismul lor având ca produşi finali câţiva atomi de oxigen.A fost un uriaş pas înainte.Mie îmi revenea misiunea de a transporta aceste organisme acolo şi de a le plasa în diferite părti ale planetei.De mine depindea viitorul Pământului deci era clar că trebuia să fac orice pentru a reuşi.Nu conta dacă îmi pierdeam viaţa în misiunea asta, important era ca bacteriile astea să ajungă în condiţii optime la sol şi să fie răspândite eficient.

Imensele lacuri de metan erau punctele cheie.

 

………………………………………………………………………………………………

 

Mă aşteptau ani de izolare, de depresie, de luptă cu mine insumi dar cui îi păsa?

Psihologii de la baza în care m-am antrenat au muncit cu mine din greu pentru a mă pregăti ca pe un kamikaze.

Eu insă nu am pus niciodată mare preţ pe tehnicile lor pentru că m-am născut cu  infernul în oase şi  eram gata să fac sacrificiul suprem pentru un scop care să conteze.

Nu sunt  patetic, nu am făcut această călătorie pentru umanite, mi se rupe de ea.Am plecat pentru mine în primul rând.Să  evadez de pe planeta asta în atemporalitatea şi infinitatea Universului era tot ceea ce îmi doream.

Nu-mi păsa dacă misiunea avea să fie fatală pentru mine.

Cei care au gândit toată această aventură au împins perversitatea atât de departe încât nu şi-au bătut capul cu drumul de întoarcere în caz că reuşeam să fac baza funcţională.

Am făcut eu însă pregătirea mentală şi fizică pentru a mă adapta oricăror condiţii.

Drumul era lung însă pentru mine nu timpul conta.Voiam să văd Europa, unul din sateliţii lui Jupiter în drumul meu către marile lacuri de metan.

Merită să mori pentru a cerceta de aproape aceste structuri?

Eu eram singurul om de pe planetă care a răspuns afirmativ la această întrebare.

 

…………………………………………………………………………………………………..

 

 

Nava pe care urma să îmi petrec o bună parte din viaţă era copleşitoare ca dimensiuni şi strălucea frumos în razele unui soare care părea  ieşit din impasibilitate urându-mi  succes.

În aroganţa mea l-am sfidat chiar..

-Să nu crezi că nu ne vom revedea.Când te voi privi de pe Titan nu vei fi   aşa mare dar tot îmi vei dărui o parte din energia ta

Propulsia navei va fi asigurată de însuşi vântul solar.Miliardele  lui de particule vor umfla pânzele mele şi eu voi naviga  până în apropierea reginei sistemului solar, purtat de o entitate insuficient inţeleasă, un dualism materie energie numit foton.

Mereu am tachinat  savanţii cu o întrebare:dacă prind o asemenea particulă într-un pumn iar ea e şi energie şi materie unde dispare masa ?

Mi-au dat o explicaţie complicată dar eu tot nu reuşeam să înţeleg.

Unde dracu e masa într-un anumit moment de timp, ştiut fiind că nimic nu se pierde, totul se conservă?

Eu ce tineam în mână?O masă sau o energie?

O asemenea particulă năştea  în mintea mea o contradicţie asemănătoare cu cea care reprezenta o calitate a unui tip deosebit ce era şi spirit şi materie.Nu  a murit ca materie,  a ramas viu în spirit şi a făcut o lume întreagă sa-L iubească atât de mult încat chiar o parte din ea a ucis în numele Lui.

 

 

…………………………………………………………………………………………………

 

Am intrat în navă şi am îmbrăcat rapid costumul spaţial.

Am activat consola de zbor apoi m-am lăsat pradă meditaţiei.

O voce aspră mă aduce la realitate

-Începem diagnoza.Te rugăm să apeşi butoanele în ordine.

-Sunt pregătit.Am şoptit eu

 

 

Aşa a început cea mai ambiţioasă călătorie din istoria omenirii.

 

 

………………………………………………………………………………………………

 

Vid întunecat plin de pericole şi luminat partial de razele unor stele care se nasc doar pentru a muri apoteotic, lăsând în urma lor structuri neînţelese pe deplin.

Materie şi antimaterie, forţe fundamentale şi energie neagră.

În tot amalgamul ăsta infinit sunt lumi care au doar un singur scop:de a crea sau  de a distruge.

Din confruntările astea se naşte echilibrul..

Totul în Univers e  legat de acest concept atât de pământean.

Separate de distanţe inimaginabile aceste lumi sunt sortite să se întâlnească uneori într-o bătălie galactică de mari proporţii.

Legenda spune că în prima galaxie care s-a format odată cu începuturile Universului se află o rasă care controlează totul.

O rasă care deţine cunoaşterea supremă ,  absoarbe toate evoluţiile imperfecte şi decide fluxul particulelor elementare.

Nimic nu se naşte şi nimic nu moare fără ca ei să intervină.

Nu pot fi percepuţi decât de cei care se ridică  la înălţimea forţei şi ubicuităţii lor.

Asta e o teorie alternativă pe care am studiat-o eu la academie..

Mi-a plăcut mult principiul  particulelor elementare şi mai ales faptul că  puteau fi controlate.

………………………………………………………………………………………………

 

 

Sper din toată inima să ajung la destinaţie integru din punct de vedere biologic.Nava este prevazută cu o încăpere specială unde pe baza unor câmpuri magnetice eu pot  păşi ca pe Pământ şi am posibilitatea să mă antrenez pentru a mă menţine într-o formă fizică indispensabilă misiunii mele.

Am un meniu deosebit format din supe concentrate cu gust de noroi dar atât timp cât îmi asigură energia şi menţine metabolismul meu la un nivel optim nu e cazul să fac   mofturi.

Am decis încă de la  plecare  să îmi reduc raţiile la jumătate pentru a economisi provizii ce îmi vor permite o mai mare perioadă de supravieţuire pe Titan.

Apoi serele artificiale alimentate de oxigenul produs de micii creatori pe care-i port cu mine îmi vor asigura hrana.

Planul meu e destul de fragil pentru că depinde de numeroase variabile dar am la dispoziţie şapte ani pentru a-l pune la punct.

Singurul lucru de care dispun din belşug este oxigenul, acesta se reciclează în circuitele complicate ale navei.

La capitolul ăsta nu am făcut reduceri.

Ceea ce mă ingrijoreaza este faptul că nici măcar medicii deosebiţi cu care am lucrat nu cunoşteau efectele spaţiului asupra fiziologiei umane pe termen lung.

Dacă îmi păstrez sănătatea mintală sunt sigur că şi cea fizică va fi la cote optime.

Mi-am făcut un program zilnic care mă va ajuta sa trec mai uşor peste anii de izolare.

Motivaţia mea principală o reprezintă chiar corpurile cereşti pe care le voi vedea.

Prima vizită o voi face planetei rosii, Marte.

Merg pe  drumul străbătut  de Cassini  şi ce încântat voi fi să salut această minusculă  bijuterie.

 

……………………………………………………………………………………………

 

Noaptea anului nou pe nava asta care are veleităţi de coşciug.

M-am îmbrăcat frumos, m-am spălat şi m-am bărbierit.Sunt în momentul ăsta un tip fermecător şi multe fete de acasă ar da orice pentru a cocheta cu mine.

Am dat drumul la muzică.Tarja mă copleşeşte cu vocea ei , cu forţa şi charisma unei femei adulate de milioane de oameni.

Am un pahar cu apă intr-o mână iar în cealaltă am o ţigară.Nicotina invadează plămânii mei şi îmi creează o senzaţie de plutire.

Am trecut cu bine de centura de asteroizi şi mă pregatesc de întalnirea cu Jupiter

 

…………………………………………………………………………………………….

 

.

Sunt sănătos,  mai slab ca oricând dar consider că mă prinde bine greutatea asta.

Am  o privelişte extraordinară în faţă.

Regele sistemului solar îmi arată ce înseamnă să fii  cu adevărat mare dar eu nu sunt prea impresionat.

Ochii mei caută o micuţă lună care îl insoţeşte sfioasă,  se lasă modelată de gravitaţia lui pentru a se încălzi şi a face  oceanele  de sub calota  sa de gheaţă să aprindă imaginaţia oricărui om ce o cunoaşte cât de cât.

Brăzdată de numeroase cicatrici,  Europa afişează o supunere şi un chin ce aminteşte de sclavele din vremurile apuse ce suportau furia stăpânului.

O parte a misiunii mele este să lansez o sondă la suprafaţa ei,  care odată ajunsă acolo,  va sparge gheaţa groasă de câteva zeci de kilometri şi va plonja în imensitatea presupusei întinderi de apă pentru a studia ceea se petrece în adâncuri.

E momentul meu..

Iubesc iarna, iubesc frigul şi mai ales iubesc zăpada..

Europa le are pe toate..

Ce frumos ar fi să schiez acolo.Sunt un tip sportiv iar această   perspectivă mă face să am dificultăţi în respectarea programului strict al călătoriei.

Îmi promit solemn că dacă vreodată voi reuşi să revin pe aceste meleaguri voi lăsa urme deosebite pe acest glob de gheaţă.

…………………………………………………………………………………………………

 

O zi specială în vid, la milioane de kilometri de casă.

M-am trezit la şase dimineaţa după ora Pământului.

Am ajuns în sistemul Saturn.Dau drumul la transmiţătoare pe toate frecvenţele şi încep să urlu ca un lup singuratic ce sunt.

Normal că nu îmi răspunde nimeni dar în noianul de zgomote pe care le inregistrez am desluşit semnătura sondei Cassini.

-Bine te-am găsit, bijuterie.Am venit de departe pentru a-ţi ţine de urât.Sunt sigur că te simţi foarte singură aici.

Vorbesc cu o  bucată de metal dar în situaţia dată nu consider ăsta un semn de psihoză.

Ca de obicei trec pe la camera medicală unde un scanner de mare acurateţe îmi face evaluarea periodică.

Aştept  nervos rezultatul.

 

După câteva zeci de minute  vine confirmarea că sunt în regulă din punct de vedere fizic.

Am reuşit să trec de prima fază a misiunii şi ăsta era un lucru extraordinar dar nu am timp de petreceri.Trebuie să fac un diagnostic al navei şi să verific situaţia resurselor.

Înscrierea pe orbita lui Titan este   automată iar computerul navei va avea grijă ca totul să decurgă aşa cum a fost programat..

Atunci când   mă voi apropia suficient de norii ei galbeni portocalii voi prelua controlul manual şi voi executa o asolizare care va rămâne în istorie.

Apoi mă voi pregăti fie de o moarte violentă şi rapidă dacă nu rezistă învelişul navei fie de cea mai mare luptă pentru supravieţuire din sistemul solar.

Tot ceea ce îmi doresc este un pic de îngăduinţă din partea acestei luni pe care natura sau oricine altcineva încearcă să creeze ceva deosebit.De asta a ascuns-o aşa şi a lăsat-o pe Saturn, regina inelată,  să o păzească.

Ce poate fi mai infricoşător decât un  gigant misterios care afişează doar siguranţa morţii?

 

………………………………………………………………………………………………..

 

Lumina soarelui pătrunde cu greu aici şi de aceea anxietatea pe care o încerc acum  îmi întunecă judecata.

Scriu toate aceste rânduri la şase ore de la asolizare.Calităţile mele  ieşite din comun mi-au permis să controlez nava  perfect.

Coborârea printre norii galbeni potocalii a fost un moment atât de emoţionant încât  toate aparatele care monitorizau semnele fiziologiei mele au dat alarma.

Nici acum nu mi-am revenit.

Am pulsul ca un atlet în finala cursei de o sută de metri.

Privesc datele care îmi descriu condiţiile de afară.

Minus osutăoptzeci de grade Celsius este temperatura.Prin hublou disting un peisaj dezolant în care predomină bolovanii, dealurile iar  în depărtare un canion înfiorător.E o culoare portocalie peste tot dar care degajă o mareţie şi o  frumuseţe primordială.Din păcate nu văd nici un lac cu celebrele valuri de metan sau de acetilena dar sunt sigur că toate acestea mi se vor arăta odată cu prima plimbare de recunoaştere.

Ciudat e că disting toate acestea ca şi cum aşi privi prin apă, asta datorită consistenţei  atmosferei de metan.Mi s-a spus că hidrogenul cade spre straturile inferioare şi e posibil ca reacţiile chimice pe care noi acasă le credem universale să nu urmeze făgaşul clasic deoarece acesta dispare undeva în necunoscut.

Sunt încorsetat în costumul spatial dar nu mai pot suporta chinul ăsta mult timp.

Oxigenul este în limite normale,  fuzelajul rezistă foarte bine.

Nu am suferit nici o avarie  , preţioasele recipiente au ajuns în siguranţă .Misiunea mea este aproape finalizată.

Cu un zgomot uşor începe expandarea bazei.Din ceea ce mi s-a spus va dura câteva zile terestre.

Nu ştiu ce polimeri complicaţi stăteau la baza acestei acţiuni.

Acum începe adevărata mea bătălie pentru supravieţuire.Ceea ce mă bucură enorm este faptul că în ciuda interferenţelor şi  a întârzierilor datorate atmosferei dense sunt în contact permanent cu Cassini, bucăţica asta de metal extraordinară care orbitează permanent în jurul planetei şi  monitorizează tot ceea ce  fac eu.

Computerul  navei a transmis automat toate datele culese şi sunt sigur că vor ajunge acasă imagini deosebite.

Am multe probleme în minte dar preocuparea mea imediată este rezistenţa costumului cu care voi ieşi pe planetă.

Materialul a fost testat de mii ori la temperaturi mai mari decat cele de aici dar eu tot am emoţii.

………………………………………………………………………………………………

 

Cronica asta pe care o scriu eu acum e singurul punct de echilibru în situaţia actuală.Ritmul meu nictemeral e dat peste cap aşa că nu reuşesc să adorm.Au trecut 24 de ore de când sunt singurul locuitor al unei lumi ancestrale.

Am făcut o scanare rapidă în camera medicală şi din nou mi-au ieşit foarte bine constantele mele biologice

Naveta cu care mă voi deplasa pe planetă are nevoie de ceva timp  pentru a se calibra.Combustibilul ei este  nuclear. Mă poate duce în spaţiu, am o autonomie de zbor practic nelimitată  dar viteza ei este destul de mică.În nici un caz nu voi putea ajunge acasă cu ea.Nici nu vreau asta.

Aici  e căminul meu acum.

Privesc acelaşi peisaj ingheţat în timp şi mănânc aceeaşi supă concentrată, meniul meu de câţiva ani încoace.

 

Sunt mai liniştit acum.Nu îmi doresc nimic altceva decât să  încep explorarea.

 

………………………………………………………………………………………………….

 

 

Ceasul meu arată că am dormit 20 de ore,  asta dacă prin nu ştiu ce fenomen galactic misterios timpul nu s-a contractat sau dilatat.Sunt într-o formă impecabilă atât fizic cât şi mental dar tot prizonier în interiorul navei.

Peste câteva ore voi face prima călătorie de recunoaştere.

Este vital pentru mine în situaţia dată să colectez probe dintr-un lac de metan pentru a face câteva teste cu microorganismele pentru care mi-am sacrificat toată viaţa  pe planeta natală.

De succesul lor în a metaboliza ceea ce găsesc aici depinde chiar supravieţuirea mea.

Am  provizii doar pentru câteva luni.

Sar în costumul special construit pentru această lume şi fac primul pas afară.

 

…………………………………………………………………………………………………

 

Totul e conform planului.Am ieşit , am făcut un ocol al bazei şi m-am întors.E o presiune mare a atmosferei dar asta mă va ţine în formă .Nu mai am nevoie de antrenamente în sală , mersul pe jos e suficient pentru a forţa muşchii mei la maxim chiar dacă sunt nevoit să consum   calorii  şi ore de somn suplimentare pentru refacere.

Sunt  pregătit pentru orice.

În momentul ăsta conştientizez faptul că am o şansă de a învinge condiţiile vitrege cu care sunt întâmpinat.

M-au  părăsit ca prin farmec toate anxietaţile şi toate tendinţele de depresie.

Încep să mă simt ca un stăpân aici, un creator care decide evoluţia ulterioară a planetei.

Naveta e pregatită şi aşteaptă atingerea delicată a butoanelor pentru a începe cel mai terifiant zbor din Univers.

 

…………………………………………………………………………………………………..

 

Pustiu, lumină difuză, bolovani, cratere, canioane şi imense lacuri întunecate.

Am executat un zbor de recunoaştere şi am avut impresia că survolez un deşert.Am încercat să îmi imaginez cum va fi după ce micii mei companioni  vor termina  treaba dar nu am fost prea încântat de viziunea asta.

Chiar mi se pare o blasfemie să deviez evoluţia naturală a planetei.

Important e faptul că am colectat probe dintr-un lac imens ce mi-a dăruit imaginea unor valuri ciudate.

Sunt nerăbdător să văd ce se va întampla când voi scălda în aceste substanţe creaţiile mele pământene.

 

…………………………………………………………………………………………….

 

Prima mea ploaie pe Titan

Nu ştiu cum să mă exprim acum.Nu sunt picături mici aşa ca cele  cu care plâng cerurile pe Pământ.

E o pânză care înconjoară tot şi se prelinge pe pereţii bazei cu un zgomot care mă face să vibrez.

Doza mea de nebunie mă împinge să ies afară şi să mă las scăldat de toată această magie.

La aceste temperaturi e atât de ciudată senzaţia incât nici nu ştiu cum să o definesc.

Substanţa  care acoperă solul are o consistenţă gelatinoasă  iar eu fug prin ea.

Bocancii mei spaţiali care strivesc o lume nenăscută lasă urme adânci.

Mă simt ca  Villon.

, Cad mort de sete alături de fântână/În ţara mea sunt în ţară străină,

Nu sunt sigur că e corectă ordinea versurilor.

, Eu râd plângând şi mi-i speranţa vană/Din deznădejdi îi dau nădejdii hrană,

E un dualism extraordinar în aceste rânduri,  întocmai ca în particulele care m-au purtat până aici.

 

 

…………………………………………………………………………………………………..

 

 

 

 

Baza e  gata.Este imensă, etanşă, scăldată într-un râu de culoare portocalie.

Ador planeta asta.Simt că am renăscut şi că viaţa mea chiar contează în Univers.

Normal că am încalcat protocolul şi am ieşit în spaţiu fără să anunţ centrul de comandă doar pentru a saluta sonda care mă veghează şi a privi inelele saturniene.

Dragi semeni care veţi citi aceste rânduri, merită să sacrifici orice pentru asemenea peisaje.

Enceladus, Dione şi multe alte zeci de luni mă contemplau în încercarea mea temerară de a lăsa o amprentă asupra unui sistem mai mult uimit decât deranjat de prezenţa mea.

 

 

…………………………………………………………………………………………………..

 

 

Nu sunt savant, nu mă pricep la eprubete dar ceea ce se întâmplă în interiorul structurii create de mine cu atâtea sacrificii nu e în regulă.

Instrucţiunile de pe Pământ sosesc cu întarziere aşa că încep să regret că nu mi-am luat mai multe ţigări cu mine.

E  grea aşteptarea când în fiecare secundă îţi rişti viaţa.

Am făcut toţi paşii prevăzuţi în pregătirea mea referitor la manevrarea recipientelor cu aceste microorganisme speciale dar ceea ce a rezultat în final contrazice modelul teoretic din laboratoarele de acasă.

Senzorii nu minţeau. Procesele chimice complexe nu aveau loc.

Nu s-a sintetizat nici un atom de oxigen ci o moleculă organică ce nu intra în nici o clasificare de pe Terra.

Sunt fript, mai am  doar câteva luni de trăit aici

Ciudat e faptul că aceste molecule încep să se asambleze în ceva  din ce în ce mai complex care absoarbe tot mai mult metan şi devine din ce în ce mai extins.

Bacteriile pe care le-am adus eu funcţioneaza ca un catalizator pentru procese ciudate şi tare mă tem ca am creat o biologie nouă în Univers care mai devreme sau mai târziu va dobândi un afect .

În momentul în care se va percepe pe ea insăşi voi avea fie o mare problemă fie o mare şansă de a schimba informaţii cu o altă specie care va fi  într-un fel rezultatul muncii mele.

 

……………………………………………………………………………………………….

 

A trecut o săptămână de când am aterizat aici, asta după ceea ce îmi afişează calendarul pământean de pe ecranul ceasului meu.

M-am obişnuit cu tot ce e în jurul meu şi chiar petrec timp îndelungat printe bolovanii spaţiali de pe luna asta ce se laudă a fi a doua ca mărime din sistemul solar după Ganymede.

Ce frumos arată Saturn cu inelele sale pe care nu ştiu ce regizor de acasă a imaginat o cursă  de patinaj.

Fac zilnic călătorii din ce în ce mai îndepărtate de bază,  aterizez într-un loc oarecare apoi merg pe jos cât mă ţin picioarele.

Nu mai fac economie la nimic, mănânc pe săturate.

Singura mea preocupare este aceea de a alimenta zilnic cu metan experimentele din creuzetele spaţiale pe care le patronez.

Au început să emită radiaţii pe diferite frecvenţe iar aceste radiaţii mă afectează intr-un mod ciudat.Nu mai simt foamea, mănânc extrem de puţin, am o energie ieşită din comun, sunt mai lucid ca oricând fără să dorm.

 

În câteva zile aceste molecule complexe au dobândit capacitatea de a analiza ceea ce există în jurul lor.

La nivel simplu, nu e asta o caracteristică a vieţii?Cunoaşterea mediului, primul pas către stăpânirea lui de către germenii unei inteligenţe nou apărute.

Sunt sigur că nu voi avea timp fizic pentru a urmări evoluţia ulterioară a evenimentelor dar e clar că am perturbat un echilibru primordial.

 

…………………………………………………………………………………………………

 

Scriu toate aceste rânduri   cu o emoţie deosebită  , stăpânit de o  surescitare vecină cu nebunia, asta din cauza unei descoperiri extraordinare.

 

 

Am asolizat ca de obicei la marginea unui lac pe care-l cunoşteam foarte bine din explorările mele anterioare şi am ieşit în atmosfera deosebită pe care această lume plină de necunoscut mi-o oferea în fiecare zi.

 

Demult nu mai puteam comunica cu cei de acasă şi nici nu mai percepeam semnalul sondei atât de dragi mie.

În starea asta de depresie am dat peste  urmele unor roţi la marginea lacului..

Inima mea a luat-o razna, plămânii mei au intrat în grevă..

Erau semnele clare ale unei civilizaţii, nu?

Scriu acum pe consola principală a navei, un fel de cutie neagră cu care erau prevăzute toate aparatele de zbor de pe Pământ.

Halucinantă experienţă..

Cine dracu eram noi şi cu ce drept intervenim  în viaţa unei rase suficient de inteligente pentru a ne ignora?

Am decis să opresc toate generatoarele şi să las frigul de aici să invadeze baza.În câteva ore tot ceea ce am transportat  eu va fi măcinat de mediul acesta nemilos.

Nu am curajul de a lăsa experimentul să evolueze, aici e casa altcuiva.

Fumez o ultimă ţigară şi ascult o ultimă melodie citind câteva fraze din Adnana.

Ca şi pilotul din acest roman controversat am încercat să salvez o rasă care nu merită o a doua şansă doar că eu nu am privilegiul de a mă bucura de afecţiunea unei fiinţe care stăpâneşte spaţiul şi timpul.

E un tip dat dracului  individul ăsta.Oare ce ar face el acum?

Îmi  vine în minte o glumă pe care o făceam într-o vreme când eram acasă şi jucam tenis răsfăţat de căldura unui soare blând.

-Dacă  tot dormi pe teren, măcar stinge şi lumina!

Asta voi face eu acum.Voi stinge lumina peste un experiment eşuat al unei rase ce, în aroganţa ei, se pune mai presus decat forţele Universului..

O ultimă octavă a Tarjei ,  un ultim nor de fum al unui băiat extraordinar numit Zino Davidoff şi o ultimă  privire spre regina nemiloasă care mi-a cerut viaţa pentru privilegiul de a o privi de aproape.

Cu bine….

 

………………………………………………………………………………………………….

 

 

-Am deschis toate frecvenţele, domnule..Baza ar trebui să fie aproape.Nu am reuşit decât acum să calibrăm senzorii.

Explozia solară şi furtuna asta ciudată de aici a prăjit toate circuitele.Ne despart câteva  sute de kilometri de cel care a avut puterea de a rezista pe planeta asta.

În câteva ore vom avea contact vizual cu ceea ce ar trebui să fie prima structură construită de om în sistemul solar. Oare ce naiba s-a întâmplat cu el?E posibil să fi rezistat atâţia ani?

 

…………………………………………………………………………………………………..

 

Modulul proiectat special pentru Titan a ieşit din nava imensă şi a început căutarea unui om care a avut nebunia de a crede ca va descoperi un înger de gheaţă pe o lume primordială..

Dar omul care iubea iarna era demult în dimensiunea particulelor elementare iar odată cu el a dispărut şi visul unei rase de a crea o planetă după chipul şi asemănarea casei ei pentru că nu poţi juca rolul lui Dumnezeu fără să plăteşti preţul suprem..

 

Florentin-Ionuţ Haidamac, s-a născut pe 20 martie 1974 în municipiul Suceava, absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie Gr.T.Popa, Iaşi în 1999. S-a specializat în medicina de familie, actualmente fiind medic de familie în comuna Şerbăuţi, judeţul Suceava.